Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoşari, Judeţul Vlaşca, astăzi Judeţul Giurgiu – d. 2001) a fost poet, scriitor, publicist, editor. O mare parte din creaţia sa literară a dedicat-o copiilor.
Urmează şcoala primară în comuna natală, apoi liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, urmat de Facultatea de română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din Bucureşti şi apoi Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, al cărei licenţiat este din 1959.
După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scânteia tineretului, redactor-şef adjunct la revistele pentru copii Luminiţa, Arici Pogonici, Cutezătorii, apoi director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-şef al revistei Tribuna României (1974-1990) şi director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).
Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărţire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinaţii, în colecţia Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viaţa românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum şi la radio şi televiziune.
Volume de poezie
- Germinații, 1967;
- Altare de iarbă, 1969;
- Lynxul, 1972;
- Sonetele, 1974;
- Evenimente, 1976;
- Conversația, 1981;
- Coborârea în cuvânt, 1987;
- Paradisul atomic, 1989;
- Cvartet, patru anotimpuri argheziene, 1997;
- Gloria Lynxului, 2001;
- Câmpia de platină, 2002,
- Biblii și oameni de plastic, 2002;
- Marele Calendar, 2002;
- Umbra cocorului. 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5+7+5, 2003;
- Lebăda albă, 2003;
- Inedite, 2003.
Cărţi pentru copii
- Joacă-te, gândule, 1969;
- Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos, 1971, 2002;
- Cine ești, pasăre?, 1972;
- Mânzul de vânt (povestiri), 1979, 2002;
- Măgărușul (povestiri), 1986;
- Alfabetul vesel (versuri), 1991, 2002;
- Livada Măgărușului (versuri), 2002,
- Domnișoarele Zebre și alte povestiri, 2002;
- Mogâldarii. Poem eroicomic pentru toți copiii de la 9 la 99 de ani (versuri pentru copii), 2002;
- Călătoriile lui Marco Polo și alte povestiri, 2002;
- Nemaipomenita poveste a Omului de piatră care a inventat Alfabetul de piatră (proză ritmată), 2002;
- Roata proverbelor (versuri), 2002;
- Balena Albastră (povestiri), 2002;
- Cerbul cu stea în frunte (povestiri), 2002;
- Puf-Pufos la școală (scenetă), 2002;
- Puf-Pufos la bibliotecă (scenetă), 2002;
- Puf-Pufos și vestitorii primăverii (scenetă), 2002;
- Enigmele civilizațiilor (proză), 2002.
Traduceri în limba română
- Abu-Lala-Mahari de Avetik Isahakian, 1982,
- Poeme de Anna Ahmatova, 1989.
Pentru volumul Sonetele, apărut la Editura Cartea Românească în 1974, i-a fost decernat Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, în 1976, iar la ediția jubiliară a Jocurilor Latinității, Franța, 1978, i s-a acordat premiul al II-lea, pentru poemul Laudă Limbii Române, câştigând “un nou drept la simpatiile marilor popoare de viţă latină”.
Laudă limbii române
Lasă-mă, în patria de cuvinte,
Acum să colind,
În patria de cânturi, de şoapte, de murmure…
Cerul şi pământul,
Într-o rostire de gând
Cu brâu de aur dulce să le cuprind,
Înţelesuri din veac,
Şi de-acum,
Pe crestele-albastre-ale timpului,
Neostenite să drumure.
Lasă-mă, dragostei mele de tine,
De ţară, de mumă, de frate, de zbor să-i zic dor…
Lasă-mă, răzimat în uşile graiului,
Să plutesc ca pe-un nor,
Dealuri de sunete să urc, să cobor,
Din gura pădurii,
Până la gura câmpului, muntelui, raiului.
Lasă-mă, focul ideii,
Pe plaiul acesta-nstelat, să-l ridic spre cuprindere…
Necuprinsului
Margini să-i fac!
Cuprinsului
Nemărginire şi martor să-i fiu!
O, cât de bogat, cât de sărac
Este sufletul meu în învăpăiata aprindere…
Ce aproape — adevărul din limba vorbită, ce viu!
Piară munţii, piară câmpiile,
Piară stejarii şi apele…
Piară, de vor, ele însele, pietrele!
Nimic, încă, de-ar fi,
Sub privire să nu ne ramână,
Ne-am înălţa iarăşi — turnuri spre soare — vetrele,
Din puterea aceasta, pururea noua stăpână,
Preacurata, biruitoarea-ntru cântec,
Patria din laptele mumei – limba română.
