O CARTE – O VIAȚĂ DE OM

Sunt douăzeci și cinci de ani de activitate literară. Miracolul acestei cărți ne aduce la o concluzie simplă. Într-o școală normală din București, sunt încă mulți elevi dotați care dăruiesc , în formarea lor spirituală, ceva sfânt din limba pe care au învățat-o din leagăn.

Mulți au ajuns departe, prin formarea lor intelectuală, având ca abecedar limba română. Sunt acum o parte din ei medici, ingineri, doctori, jurnaliști, unii sunt chiar profesori universitari aici sau în străinătate. Au aceeași aplecare spre frumos, spre origine, înțelegând, de fiecare dată, că totul în viață înseamnă comunicare, înseamnă aplecare, cu credință, spre cuvânt.

Antologia lirică surprinde, așadar, prin diversitatea tematică, prin preocupările, la această vârstă, a învățăceilor, cunoașterea unei lumi de dincolo de ei. Creațiile lor nu sunt preluate din diferite surse moderne, sunt rodul muncii lor, al talentului lor, al seriozității de a aborda cele mai sensibile noțiuni ale vârstei copilărești. Stilul de creație al operelor lirice abordate este diferit, simțindu-se, la cei mai tineri, o accentuată notă de reinventare a noțiunilor abstracte existente în multitudinea de termeni neologici din manualele școlare.

Așadar, cartea definește un univers liric cald, radios sau auster, în primele lor contacte cu realitatea imediată. De menționat, prezența, în această Antologie, a facsimilului. Sunt mărturisiri prin care mari personalități culturale au venit să le aducă, în contact cu elevii, cu sentimentul de responsabilitate și chemare spre înțelegerea artei și a creatorului. N-au întârziat nici încurajările aduse celor mici, celor care au făcut primii pași pe acest tărâm al creației.

Sunt prezente mărturisirile , pe acestă cale, ale poetului Petre Ghelmez, patronul spiritual al școlii, cel care ne-a sprijinit la început pentru nașterea ideii de revistă literară sau robustețea desenelor, publicate de-a lungul revistelor Mărțișor ale graficianului Constantin Baciu.

Sunt , de asemenea, emoționante, autografele criticului literar Mircea Zaciu, surprins de prezența insolită literară a acestor elevi, în contextul actual sau acrostihul profesoarei Margareta Labiș, o statornică prietenă a elevilor școlii noasre.

De excepție , este și facsimilul muzeografului, scriitorului, Aurel Ciulei, prin care universul arghezian se întregește în conștiința copiilor.

O noutate literară în paginile Antologiei lirice este cea a scriitorului Baruțu T Arghezi, uimit , sensibilizat, în aceeași măsură, de aceste talente , prin care se cultivă, cu grijă, limba română.

Notabile sunt, în destinul revistei, și nume precum : Benone Neagoe și Nicușor Gliga – jurnaliști. Este de remarcat și prezența discretă a rebusistului Mihai Zgubea, cel care aduce în școală primele noțiuni de învățare a rebusului.

Antologia surprinde o legătură extraordinară între artiștii consacrați și cei care fac primii pași spre cunoaștere, spre creația propriu-zisă.

Antologia are meritul de a pune în paginile sale desenele unei eleve extrem de sensibile și talenate, acum informatician, Alina Zgubea, fiica rebusistului Mihai Zgubea. Aportul acesteia este că de-a lungul celor douzeci și cinci de ani, a continuat munca de creație, îmbogățind paginile revistei cu desene încărcate de culoare și vrajă.

Revista cuprinde și desenele lui Bogdan Alexandru Ungureanu, cunoscut în paginile revistei și prin creații în proză.

Printre prietenii mărțișorului se numără și poetul Nicolae Dragoș și actrița Mariana Cercel.

Cred că unul dintre cele mai impresionante autografe este acela al actriței Adela Mărculescu, cunoscută, aici, și în ipostaza de a se apleca spre frumusețea copilăriei.

Antologia este o lecție de viață. Cei mari vin spre cei mici, iar cei mici, ajunși mari, îi răsplătesc, cu recunoștință, pe cei mari. Cel care așterne aceste fapte, profesorul Petre Nicolescu, a trăit, a realizat și coordonat revista Mărțișor, s-a bucurat, i-a adus pe cei cu lumină în școală și a putut să adune, cu sfințenie acești minunați copii și mari ariști pentru a păstra și venera nobila noastră limbă română. Le sunt pe deplin îndatorat tuturora că am putut, cu discreție, să-mi construiesc, prin universul cuvintelor, o punte între prezent și viitor, o punte între prezent și trecut.

Bucurați-vă de această rară carte, pentru mine o carte de rugăciune, și îmbogățiți-o. Recunoștința mea și pentru minunații oameni care au sponsorizat mult timp această revistă: familiei Creștin , familiei Gliga, familiei Stăticescu și familiei Carinei Ebenstein. De loc de neglijat, aportul extraordinar al părintelui profesor Constantin Dragnea, în susținerea demersul cultural din școală și a încurajării talentelor, având ca reper fundamental credința.

Profesor Petre Niculescu